Să mai construim o punte/sinapsă:
– Ești informat atunci când ai răspunsurile complete, fără părţi vagi, clare și documentate.
– Ești informat atunci când primești răspunsuri complete la întrebări. Dar ești capabil să pui întrebările necesare pentru protectia ta și a celorlalţi care depind de tine? Unde ai reînvăţat să pui întrebările necesare, inteligent, după ce ani de zile ţi s-a „lucrat” sistematic această capacitate?
– Crezi că știi să formulezi întrebări pertinente (într-o schemă/ordine care să te ajute să afli îndeajuns pentru a decide inteligent) calm, coerent și ferm? Dacă da, zuper, dacă nu, atenţie la presiune și la puterea de a-i face faţă.
– Dacă lipsesc multe așa zis amănunte, amănunte catalogate așa de cei de partea cealaltă a dialogului, consideri că acceptarea trecerii acestora („amănuntelor”) cu vederea, de exemplu: „pe propria răspundere”, e ok? Dacă da, „admiră-ţi”diploma de bacalaureat, licenţa, master sau… doctorat și… (citând din conducătorul suprem) consideră-te… informat. Că altceva nu poţi, cel puţin în faţa ta, să te consideri.
P.S. Întreabă-te serios de ce se enervează unii când insiști să înţelegi. Vei găsi cel puţin două răspunsuri importante:
1. Habar n-au nici ei și îi cam încurci.
2. Au interes să înţelegi doar într-o anumită măsură.
Spor la înţeles!
Și nu uitaţi: de foarte multe ori omul care constată că face (a făcut) o prostie, urăște pe cel care nu o face. Îi devine aproape dușman. Încearcă pe toate căile să-l „tragă în prostie” și pe celălalt, pentru a nu fi singurul prost din aria lui de „acoperire” sau ca să aibă și celălalt/dușmanul aceleași angoase/frici post-factum.
Cu mare drag,
P.
Mulțumim tuturor celor ce sunt alături de noi. 
Petru Ionescu-Caibulea 