Oratorie Modernă

Iaca și afișul pentru Oratorie Modernă (Mulțumesc frumos, Cezar Dumitru Roșu).
Vă aștept cu mare drag!

Fotografia postată de Petru Ionescu-Caibulea.
Anunțuri

Pentru cei care „aude”

 și pentru cei care nu vor să atragă prin aceleași metode pe care le acuză

Tudor Vladimirescu spunea (redau din memorie): „Ţara e norodul, iar nu tagma jefuitorilor!”

Nu „ŢARA ne vrea proști”… ci tagma…

Cred că asistăm la o luptă între tagme.

Cine suferă? Copiii care caută repere. Cred ceva, apoi nu mai înțeleg. Viitorul sună…

Pedagogia între profit și degenerescență

Sub acest titlu voi propune o serie de întrebări, răspunsuri, probleme, soluții și o serie de conferințe/worksopuri – pentru cei ce VOR (important acest aspect).

Am fost întrebat, la un moment dat, dacă acel curs pe care îl propuneam unei facultăți este un curs… academic sau un curs de dezvoltare personală.
Eu am răspuns printr-o întrebare, întrebare pe care o lansez și aici: În secolul 21 (cu Google, harduri și carduri de sute, mii, giga, tera, cărți, acces libeeer, capacități de a înțelege dezvoltate la vârste din ce în ce mai fragede, manuale, tipografii, centre de copiere ”gârlă”, comunicare fluentă în limbi străine – tot de la vîrste fragede – ș.a.) cursurile academice nu ar trebui să fie de dezvoltare personală?
Și:
Care mai e finalitatea unui curs (indiferent de forma sa) dacă nu cea de dezvoltare a participanților?
De ce mai există astăzi cursuri și seminarii (în afara faptului că la seminarii se pot antrena asistenții)? Care este finalitatea, obiectivul cursului și care al seminarului?

Ce ziceți, dragii mei colegi, studenți, prieteni?

P.S. Eu înțeleg că formal există această clasificare (greșită, din punctul meu de vedere), dar observ că nu e doar vorba de formal. Se perpetuează o așa-zisă diferență pe care eu, în secolul 21, după vreo 20 de ani de profesorat, mentorat, consiliere și coaching, nu o „palpez”. Nu cumva e altceva în această așa-zisă diferență? Pentru că întâlnesc foarte des 🙂 săli în care se țin cursuri, adică se spun vorbe și cam atât, și foarte des studenții îmi spun că la unele cursuri (cam multe spre majoritatea) sunt în pragul leșinului de… plictiseală.

Din ciclul deosebit de personal „Laudă-te gură!”

Onorat de misiunea oferită – cea de profesor invitat al uneia dintre universitățile importante din lume, am trăit și azi (13, prier) o zi maximă cu studenții masterului PedArte, Universitatea din București, doamne, domnișoare și domni profesori ai unor instituții de învățământ din ţară. Cursul „Dimensiunea reflexivă a profesiei didactice”. Analize și comentarii provocatoare, generatoare de „profit” educațional.

Respect!