Rugăminte

Sunt mulți șarlatani în jurul nostru, cu siguranță; în aceste zile îi putem întâlni cu mâna întinsă și cu figuri ”de toată mila” însă, oameni buni, printre cei care ne fură în aceste zile apelând la ”mila de sărbători” sunt oameni cu adevărat disperați și care au nevoie mare de noi ceilalți care trecem pe lângă ei nepăsători sau ”băgându-i în aceeași oală” cu șarlatanii. Unii dintre ei nici nu mai au lacrimi și voce ca să-și exteriorizeze cât mai amplu durerea lăuntrică.

Vă rog să încercați să-i ”simțiți” pe cei care au nevoie disperată de ajutor și să-i ajutați în ce fel puteți. Încercați să vă imaginați (de exemplu) ce simte un părinte disperat că nu poate să-și ajute un copil care suferă în urma unui accident grav și care, din lipsa banilor, nu poate fi tratat corespunzător, timpul se scurge neiertător, iar pe acest părinte nu-l bagă nimeni în seamă. Este crunt.

P.

Reclame

Retenție… de iarnă

Ce Dumnezeu, se întâmplă? Ne pică greu … amarul

De a veni pe lume și a trăi frumoși,

De a purcede veseli spre moartea literară,

De a traduce-n ingliș mirarea de mintoși?

 

Afară nici zăpada, nici gerul nu doboară

Înțelenite patimi într-o hazna de masă;

Vrem să ne fie îndeajunsă hrană,

Iubirile adorm. I-atât de cald în casă!

 

Ni-e bine de atâta rău abscons și sacru;

Ne eXprimăm cu colții, scuipând: paaaace,

De fără îndeajuns zâmbește o hienă;

Ce de mai mușcături… ce de mai dobitoace!

 

©Petru Ionescu-Caibulea

Cu mare drag,

P.

O altă poveste

Început de iarnă. O fetiță de aproximativ 2 – 3 ani pășește printr-o poartă. Își vede tatăl. Râde și se îndreaptă spre el. Tatăl o ”mătură” cu privirea și se îndreaptă în direcția opusă. Fetița se întristează. Mama o ia repede de mână și apoi o ridică în brațe la piept. Tatăl este însoțit de doi oameni. Mama plânge, sora plânge, bunica plânge. După câteva clipe, pe poartă iese o mașină în care era tatăl fetiței. Soția, sora, mama îl privesc prin geamurile mașinii cu un soi de mustrare dar și de respect. Fetița plânge. Nu știe de ce tatăl nu a venit spre ea; nu știe de ce plâng ceilalți; nu știe că tatăl era încătușat.

Era… este o fetiță frumoasă, blândă și zâmbitoare. După spusele unora, nu-și va mai vedea mult timp tatăl în casă, seara, dimineața. Ce vină … are?

Cu mâhnire,

P.